the more I search /

© C.D. 2007

     the more my

          need / for

                   you. când primeşti ce vrei, dar nu ce ai nevoie, când pierzi ceva ce nu poate fi înlocuit, voi încerca să te repar. facem psihoterapie unii cu alţii, ne peticim şi ne trimitem înapoi în lume.

ne părăsim pe nesimţite şi clădim vieţi noi altundeva – ne prelungim viaţa făcând schimbări mici.

ne regăsim în camera de ieri şi nu mai încăpem în ea. va trebui să ne croim haine vechi, ca unformizarea să fie completă din nou.

fiecare ungher al casei vechi îmi evocă viaţa trăită senin. nici măcar nu existai atunci, iar acum stăpâneşti totul fără să ştii dacă vrei să ştii. lista mea a rămas aceeaşi azi.

***

ai putea fi oricine altcineva. totul ar fi la fel. totul a fost mereu la fel. play it again, sam.

în intersecţia luminoasă unde luna stătea spânzurată înşelător deasupra caselor, mă întreb dacă ai să mă vezi în întuneric – e la fel de posibil ca realitatea mea probabilă să rămână mereu imposibilă. sau nu. lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă să... ce? alătură-te nouă în crearea de mituri şi revoluţii. facem cu mâna şi ne ducem acasă. iar muza altruistă se lasă înecată de praful de pe străzi. ascunde-mă în chilie ca să visez realităţi noi. sub lumina reflectoarelor, în transă, ne scriem viaţa. ne umplem zilele cu noi şi cu tine şi ne culcăm flămânzi. ridică-te în picioare şi spune răspicat ce crezi şi cere ce vrei. toţi îţi vom da totul.

***

acesta este ultimul meu rămas bun, din multele pe care ţi le-am spus fără ca tu să le auzi. nimic nu mă lasă să fiu cine vreau să fiu, să văd ce vreau să văd. măcar de ar rămâne totul în ceaţă. e aşa de clar, încât îmi răneşte ochii. just acquiesce. IT’S NEVER OVER. voi aştepta să te naşti din nou. voi aştepta să te întâlnesc într-un alt oraş, într-un alt timp, într-un alt corp. n-am să ştiu niciodată ce să-ţi spun, voi tăcea şi voi aştepta până voi fi invăţat cuvintele care să te oprească din drum. şi nu le voi rosti nici atunci. love is not a victory march.

***

încerc să acopăr, să înăbuşesc totul cu muzică. fiecare viaţă are soundtrack-ul ei. did I disappoint you / or leave a bad taste in your mouth? nu dorm, doar mi-amintesc că voi pleca din nou din acest loc de pelerinaj nesfârşit fără nimic. da, mi-ar fi mai uşor dacă aş avea pe cine să dau vina. şi e prea târziu să mă întorc ca să aflu care dintre noi a purtat vina pentru prima oară.

165... da.

dacă nu încerci, nu vei ştii niciodată. nu vreau să ştiu nimic niciodată.

***

falling at your feet. ne prosternăm, ne tânguim, ne răzvrătim ca să ne adunăm de pe jos, să ne ştergem ochii de praf şi să mergem mai departe înspre nimic. easy like Sunday morning. te părăsesc mâine, mâine a fost ieri, azi te regăsesc în acelaşi loc. nu ştiu să fac decât aceleaşi lucruri pe care le-am făcut până acum şi asta nu mă ajută cu nimic.

1000 oceans şi nu ştiu dacă mai ştiu să vreau să înot. şi totul nu e decât un cântec de dragoste. în adâncul sufletului nu cred nici măcar pentru o clipă că aş putea să te opresc din zbor. 
all you’ll be, you are today. 


                                    ***

dear god, how can I… how can I walk these streets without you? umblăm pe străzi ca nişte răni deschise, supurânde, fără speranţă de alinare. în căutarea vreunui lucru sau a unei persoane care să ne distragă atenţia de la mirosul de putrefacţie care ne înconjoară. placebo.

                                     ***

becoming who we are. zilele mele sunt un semafor din care lipseşte galbenul. ele sunt doar roşii şi verzi. roşii când nu te întâlnesc şi verzi când te văd, dar ele rămân de fapt variaţii ale aceleaşi culori, şi toate ar putea fi roşii ca sângele care nu conteneşte să-mi curgă prin vene.

ne controlăm gesturile, ne băgăm mâinile în buzunar ca să nu cerşească ceva de la voi.

wake me up when it all ends. so long, marianne.

***

I’ll just go, and you stay.