du bist mein

© C.D. 2007

                 

             zweites 

    gesicht

           - heute

e ca un puzzle. aproape în fiecare zi mi se dezvăluie piese noi care n-o să fie niciodată toate ca să pot vedea imaginea întreagă. comportamente, stări, relaţii sociale, garderobă, gestică, semne pe pânză – toate ridică doar alte semne de întrebare şi nu cunosc pe nimeni care să-mi dea răspunsuri. adunăm informaţii, le catalogăm, le punem într-un dosar, îi dăm un nume şi un număr de înregistrare şi îl păstrăm pe birou pentru a adăuga anexele viitoare. datele strânse nu ne conferă nici un fel de putere, suntem nişte grefieri care îşi trăiesc viaţa într-o sală de judecată, privind oamenii în viaţă perindându-se prin faţa băncii noastre şi îi invidiem pentru că ies pe uşa noastră înapoi într-o viaţă.

 give me all that bliss and joy in your mind. 

***

din tot, din absolut tot rămâne mai puţin de un minut umplut până la refuz cu tine. restul nu mai este, se consumă şi expiră în jurul tău, se stinge în faţa existenţei tale. ca în ultimele gânduri şoptite ale unui ateist muribund, sfârşitul e singurul vizibil, şi îţi dedic toate sfârşiturile şi începuturile ţie.

***

do you think you deserve your freedom. 15 mii de oameni strigă, implorându-te să le spui despre visul tău. casele ard şi oraşul nu mai poate fi salvat. nu era niciodată vorba de tine sau ei, doar eu, şi niciodată n-am început şi continui să lipesc bucăţile desprinse ca să le las în urmă undeva în mine. e felul cum apleci capul şi cum mâinile tale dau jos ochelarii de soare sau cum îţi întorci privirea din spatele geamului. şi toate celelalte detalii pe care aştept să le cunosc. cum de fiecare dată există posibilitatea pentru orice, dar certitudinea pentru aproape nimic.

***

îmi lipseşti ca şi cum ai exista cu adevărat. 

în afara vieţii pe care de fapt o trăieşti, în afara limitelor timpului pe care îl vedem cum trece pe lângă noi din acelaşi loc, în interiorul unei alte realităţi. în care fiecare suntem altcineva.

***

you are my sweetest downfall. discuţii şi regăsiri, tot aceeaşi, tot aici, altfel. reconfigurări şi reformatări reuşite pe jumătate. unele din mine nu sunt plăcute şi le văd cu coada ochiului, le dau un nume şi le las să se întoarcă la locul lor. drumuri noi pe care nu ştim să călăuzim, ne întoarcem la tine, pentru că eu vreau, întotdeauna mai vreau. accesul e blocat, dar asta nu ne opreşte niciodată.

***

se trezea în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră, lua dejunul şi îşi bea cafeaua la un bistro pe drum. când uşile muzeului se deschideau era acolo. fără să piardă timpul în alte încăperi umplute cu picturi şi sculpturi, se îndrepta spre ea. seara îl găsea pe acelaşi scaun în faţa portretului ei, încercând în continuare să-i decodeze zâmbetul misterios. sau nu... tânărul a devenit bătrân şi într-o zi a murit, poate în pat înainte să se trezească, poate pe drumul înspre ea, după dejun, sau seara, după închidere, lângă gardul metalic al muzeului. I loved you first beneath the stars came falling on our heads.