Monday, May 04, 2009

NOT SENT

unele lucruri le ştii, deşi alegi să le ascunzi faţă de tine însuţi pentru un timp până când ai puterea să fii sincer cu tine, ca apoi să te poţi pierde din nou în speranţe şi vise... îţi ştii limitele şi le intuieşti pe ale celorlalţi, şi ramâne prăpastia dintre tine şi ei peste care tu nu poţi construi un pod şi peste care ei nu vor să construiască un pod, poate...
fiecare simţim fericire, asta nu înseamnă că nu dorim s-o simţim mai intens şi mai îndelung sau că nu dorim o altă fericire, sau că nu tânjim după o anume fericire, care promite că va fi tot ce ne-am imaginat, şi nu va fi nici ea 'acea' fericire, fericirea pe care o vrem cu tot dinadinsul e mereu atât de aproape şi doar puţin prea departe ca s-o putem atinge, sau aşa ne place să ne închipuim, pentru că altfel de ce ne-am mai scula din pat în fiecare dimineaţă dacă fiecare nouă zi nu ar fi o nouă promisiune pe care ne-o facem noi nouă înşine, şi anume că azi intrăm într-o nouă cursă pentru fericire şi s-ar putea să câştigăm...
poate că ce vezi tu ca fiind fericirea ta, este tocmai asta, o promisiune pe care ţi-ai făcut-o, o alegere care este doar a ta... poate că fuge pentru că ştie că trebuie să ajungă altundeva şi pentru că nu vrea să ia locul fericirii menite pentru tine...

...

crimson handed fiend… I am. cât de mult putem transforma cu mintea realitatea solidă a eşecului nostru continuu? sau pe pagină, înşirând cuvinte?